"Cei ce se luptă murmurând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
De s-ar lupta şi-n primul rând,
Ei tot atât de buni ne par
Ca orişicare laş fugar!
Murmurul, azi şi orişicând,
E plânset în zadar!
Iar a tăcea şi laşii ştiu!
Toţi morţii tac! Dar cine-i viu
Să râdă! Bunii râd şi cad!
Să râdem, dar, viteaz răsad,
Să fie-un hohotit şi-un chiu
Din ceruri până-n iad!"
(George Cosbuc, "Decebal catre popor")
Dorinta asta de a vorbi, dupa unii ar putea fi catalogata ca si histrionica. De fapt dupa parerea mea totul se datoreaza neangrenarii spititului tanar si creativ in inertia faptelor.
Bineinteles, ca suntem cu totii interesati de viitor, pentru ca dorim pentru noi ceva mai bun. Vrem nu numai sa avem impresia, ci chiar sa simtim ca ne cladim singuri viitorul. Mi se pare frumoasa, de ex. campania de la Realitatea TV, care indeamna la a lasa tineretul sa-si cladeasca singur viitorul, tu doar sa le construiesti strada, scoala si spital. Vedeti, probabil asta e si "oful", te trezesti cu totul deja programat de altii. Toata lumea stie ce e bine pentru tine si iti spune ce ar trebui sa faci fara sa-ti ceara consimtanantul, iar atunci cand o faci esti intampinat in mod transant de parera lor "exhaustiva". Toti sunt atat de previzibili incat se vede de la "o posta" finalul alegerilor inainte de a fi inceput totul. O sa ne trezim cu faptul gata implinit. Acest mod "de a fi" ne duce la intrebarea fireasca, daca acest arhetip de oameni au viziune sau viziuni. Alegerile o sa vina si cu toti o sa ne dam seama "ca tot degeaba". Ingredientele succesului au dus la indepartatea esentialului. Lucru asta imi aduce aminte de vorbele lui Mircea Dinescu:
"Mai e putin, mai e un pic,
Pana la marele nimic!"
"Mai e putin, mai e un pic,
Pana la marele nimic!"
Intr-adevar, puterea obisnuintei este cel mai greu viciu. "Intr-o zi, un urs a mancat o oaie, ciobanul a luat pusca, s-a dus in padure, si s-a intors cu ursul mort. In alta zi un alt urs a mancat o alta oaie, ciobanul a luat pusca, s-a dus in padure, si s-a intors cu ursul mort. Intr-o alta zi o oaie a mancat o oaie, ciobanul a luat pusca, s-a dus in padure si s-a intors cu ursul mort!" (Pasarea Colibri). Asa este puterea obijnuintei. Acest obicei ne face sa reactionam de fiecare data la fel, fara a ne da posibilitatea sa invatam din experientele anterioare. Sunt de parere ca ne cultivam tot mai intens dorinta de a nu mai folosi cuvintele "nu ai ce sa faci". Intotdeauna e ceva de facut. Primul pas e cuvantul. Nu poti incepe ceva decat prin cuvant. Cu totii stim ca: "La inceput a fost cuvantul" si nu cred ca tocmai acest fel da a te face auzit trebuie privit cu ochi rai. Toata lumea are dreptul la replica despre aceste "cuvantari" si replica trebuie sa vina acolo unde s-a nascut provocarea.
In incheiere vreau sa subliniez faptul ca sunt de parere ca toti acesti oameni care se intalnesc in "The place to go for greats ideas" se incadreaza in sloganul: "Cainele care nu latra...scrie!"
5 comentarii:
Ma bucur ca s-au inmultit postarile pe blog si ca membrii blogului s-au hotarat sa scrie....
( de calitate). Despre cuvant ca putere de exprimare cred ca este cel mai important mod al exprimarii ideilor si sentimentelor. Ne putem exprima prin imbracaminte, comportament etc., dar cel mai transant si direct mod este cuvantul, vorbirea articulata... fapt ce ne deosebeste de animale. Si atunci daca tot avem acest avantaj fata de animale de ce sa nu-l utilizam ?.... de ce sa TACEM ?!!! De ce sa-mi inhib eu ideile si sentimentele? Aceasta tacere este promovata de cei NEAUZITI care iti inchid gura ca sa se poata auzi doar ei. Dar asta e mostenire din stramosi la Romani.... Innaintasii nostri au fost obligati sa taca insa ei au adus tacerea la nivel de taina..."si tacerea-i un cuvant". Asa ca sssssssiiiiiitttt......!!! Taceti! .....daca stiti cum....:)
Asistam la debutul literar al d-lui Gozman Pop Gabriel Sabin! Asteptam o carte...
Da, Ionut crede-ai ca nu stim cine ne posteaza articole pline de cultura? Dar nu fi chiar asa de rau pentru ca nu-si au rostul asteptarile tale.
A fi sau a nu fi.?|este bine este rau toata lumea isi da cu parerea despre una sau alta.Foarte bine pina in momentul cind cineva sau citiva se supara.oare cind o sa se inteleaga ca prima lege a democratiei este:TU esti de acord ca eu sa nu fiu de acord? raspunsul la aceasta intrebare din patrtea unui interlocutor ne ofera oimagine clara despre puterea de gindire al persoanei sau unui grup
voi chiar sinteti enervanti nu stiu daca vi sa mai spus,dar de ce va place sa biziiti ....ca doar unii au crezut ca daca se pune cenusa peste....este totul bine.LA multi ani|cu bine.
Trimiteți un comentariu