Ca un simplu observator al vietii cotidiene ,remarc cu amaraciune faptul ca pentru cei mai multi dintre noi "1 Decembrie" se scrie cu "d" mic ... considerata fiind o zi la fel de banala ca oricare alta dintre cele 365 ale anului.
Eram curios cati dintre locuitorii localitatii noastre au scos la poarta steagul Romaniei intr-o zi care pana la urma este totusi cu cea mai mare semnificatie istorica. Si acum va dau eu raspunsul...: prea putini. Nu am mers pe toate strazile din sat ,dar am urmarit strazile principale si am numarat doar 4 steaguri care atarnau stinghere, parca fara impactul vizual de alta data, desi ,personal, mi-a creat un sentiment de mandrie atunci cand l-am pus sus , la vedere.
Stiti care este paradoxul? Faptul ca pe multe dintre portile satenilor si-au gasit loc niste poze, una mai colorata ca cealalta, cu protagonistii campaniei electorale care se desfasoara in aceasta perioada, insa nici unul dintre acesti sateni nu s-a gandit ca cele mai importante culori pentru noi sunt ROSU ,GALBEN ,ALBASTRU.
Va intreb eu acum pe voi : Cine ne-a furat noua Ziua Nationala si spiritul patriotic?.... Am avut vreodata acest spirit patriotic in noi...? Mai simtiti ceva in suflet cand se canta imnul Romaniei sau cand vedeti un Tricolor arborat?
Va salut pe voi, cativa Romani, care ati mai ramas...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
Intr-adevar se pare ca patriotismul la noi romanii a palit putin. Poate si pentru faptul ca il asociem deseori cu vremurile apuse, cand trebuia sa slavim pe "conducatorul iubit", sa scandam lozinci patriotice,in care nu credeam. De aceea, am ajuns sa ni se faca lehamite de a ne exterioriza patriotismul pentu ca poate in subconstientul nostru il asociam cu acele vremuri. Iar cei ce s-au nascut mai tarziu nu au vazut in parintii lor acea mandrie de a fi roman.
Multi dintre noi am vazut un patriotism autentic la alte popoare si ne ziceam: "ei au motive sa fie patrioti, uite ce bine le merge." Dar nu cred ca patriotismul are de-a face cu asta. Privesc cu uimire la patriotismul american si ii admir sincer. Chiar daca si ei au probleme si e criza, chiar daca au si ei nemultumiri fata de conducerea tarii, isi iubesc si isi respecta tara si valorile pe care aceasta natiune a fost fondata.
A fi patriot inseamna sa-ti iubesti neamul, valorile, stramosii. Inseamna sa fii mandru de tot ce e frumos si nobil in tara ta, si sunt multe lucruri cu care ne putem mandri, chiar daca sunt si lucruri care dor si de care poate ne e rusine. Chiar vorbeam cu sotul meu despre patriotism si imi spunea:"Voi romanii ar trebui sa fiti mandri de faptul ca ati avut curajul sa infruntati tirania sa scuturati jugul robiei care va apasa si sa alegeti sa fiti liberi, chiar cu pretul vietii. Nu este asta un motiv suficient de a fi mandru ca esti roman?" Cata dreptate are!
Avem motive sa ne iubim tara si sa fim mandri ca suntem romani!
Pt Dana: In mare parte sunt de acord cu tine cand te referi la faptul ca ne uitam la parintii nostrii si ca in sufletul lor patriotismul este mai mult o expresie si asta datorita traiului din ce in ce mai greu. Nu mai avem timp sa ne gandim la neamul nostru fiindca ne gandim doar la ziua de maine ,atat de nesigura.... Cat despre curajul romanilor de a infrunta tirania... nu cred ca a fost un act de curaj...! Mai mult un act de inconstienta asociat cu nemultumiri , foarte bine alimentat de catre tarile straine care dupa cum s-a vazut ulterior aveau alte planuri pentru Romania.
Daca intrebi pe cei care au trait timpurile vechi cred ca 80% o sa afirme ca era mult mai bine atunci ca si acum. Personal cred ca vietile pierdute in urma cu 20 de ani au fost pur si simplu irosite.
Un fost prof de-al meu ne spunea:"Bai daca faci un calcul referitor la banii Romanilor ai sa vezi ca sunt la fel de multi ca pe vremea lui Ceausescu, cu o diferenta... nu mai sunt repartizati la fiecare dintre noi ci sunt la cei din revista -TOP 300-"
Impartasesc aceeasi idee si anume , ca revolutia a fost o oportunitate pentru cativa de a rasturna echilibrul financiar al oamenilor prin utilizarea puterii in scop propriu.
In rest...toate bune. Salutari!
Nu vreau sa discutam in contradictoriu, dar eu nu pot sa spun ca a fost mai bine sub comunism. Ar insemna sa spun ca e mai bine sa fiu rob decat liber. Eu stiu ca viata romanilor e inca grea, dar sunt multe lucruri pe care le-am castigat de atunci incoace. Nu stiu daca ai trait acele vremuri, dar eu nu le pot uita. Nu pot sa uit saracia in care ne zbateam, infometarea, frica ce o traiam zi de zi, dar mai mult decat asta, faptul ca nu eram liberi sa spunem ce credem sau gandim. Cum as punea sa spun ca acei tineri au murit degeaba? Ar insemna sa spun ca orice act de eroism e o prostie, ca e mai bine sa stai deoparte si sa nu faci nimic, e mai comod... mai sigur...
Ne-am mai bucura astazi de libertate daca ei nu paseau inainte cu un curaj care astazi a apus? Oare e putin lucru ca azi putem calatori oriunde in lume, ca ni s-au deschis orizonturi pe care doar le visam, ca suntem liberi sa spunem in ce credem, fara sa fim indoctrinati, sau sa ni se cenzureze pana si gandurile?
Eu cred ca avem nevoie astazi de oameni curajosi, gata sa lupte pentru valorile sfinte in care cred. E mult prea plina lumea de comozi si lasi.
Toate cele bune si tie!
O schimbare se poate efectua in doua sensuri- in bine sau in rau. Cei ce au murit in '89 sunt sigur ca au facut-o pentru o schimbare in bine care insa nu se prea simte. Daca vechiul regim te obliga sa faci ceva acum esti constrans sa faci acel ceva. Cam aceeasi treaba sub o alta forma.
Libertatea de a nu fi indoctrinati?! Te invit sa arunci o privire peste prospetele alegeri, unde majoritatea electoratului nu stie de ce voteaza pe unul sau pe altul dintre candidati mergand la vot mobilizati de partid. Unde este optiunea personala a alegatorului care alege cu constiinta...?
Aici e problema... la punerea in practica a libertatii castigate.
Pana la urma omul este o fiinta sociala care traieste in grupuri iar acestea trebuie conduse de cineva.
In rest numai de bine...
Trimiteți un comentariu